Romanii nu sunt fatalisti. Sunt egoisti.
Se spune deseori ca romanii sunt fatalisti. Chiar si eu am afirmat-o si mi-am fundamentat parerea pe faptul ca suferim de secole intregi o mitizare a existentei: Avraam si Isaac, Ana si Manole, ciobanul si Miorita. Chiar si deceniile petrecute sub comunism par a fi o resemnare a romanilor.
Nu demult, am ajuns sa imi schimb parerea. Romanii nu sunt fatalisti, ci egoisti. Daca romanii ar fi fost fatalisti, probabil ca am fi fost parte a Imperiului Otoman, dar nu a fost asa – figurile emblematice Mircea cel Batran, Stefan cel Mare, Vlad Tepes, Mihai Viteazul, Iancu de Hunedoara au fost varfurile de lance ale rezistentei medievale romanesti. Daca am fi fost fatalisti, 1848, 1859, 1877 si 1918 nu ar mai fi fost puncte de cotitura in istoria noastra. Mai mult chiar, daca ramasitele societatii civile de dupa 1947 s-ar fi caracterizat prin fatalism, atunci n-ar mai fi existat. Toate giumbuslucurile pe care fiecare parinte, bunic, unchi, matusa sau chiar noi insine obisnuiam sa le facem in Epoca de Aur reprezinta dorinta noastra de a evolua – din pacate, marea masa a populatiei percepea evolutia in sensul strict de bunastare materiala; insa nu legitimitatea luptei caut sa o emfazez, ci faptul ca lupta in sine exista. In plus, anii ’80 si curentele disidente sunt dovezi clare ale luptei continue pe care societatea noastra o duce impotriva nedreptatilor si lipsurilor. Decembrie ’89 sta marturie a puterii unei idei in constiinta noastra. 2007 este cel mai recent exemplu de straduinta din partea romanilor.
Totusi, suntem egoisti in esenta noastra. Tind sa cred ca este vorba despre un individualism egoist pe care chiar liderii PMR si, ulterior, PCR si fratele mai mic, FSN (in anii ’90), ni l-au lasat mostenire. Materialismul pronuntat, ca spiritualitate a celei de-a doua jumatati de secol XX in societatea romaneasca, reprezinta fundamentul acestui egoism pronuntat pentru care comunitatea, fie si la nivel conceptual, nu poate exista in constiinta noastra colectiva. Nu putem percepe rostul unei comunitati atat timp cat valorile noastre au fost (si, din pacate, continua intr-o anumita masura sa fie) definite de spatii inchise, secretomanie si o fobie fata de ceea ce exista in afara usii de la apartament. Paradoxal, proprietatea publica si a tuturor ne-a facut sa fim egoisti. Iar acum, raportarea noastra la spatiul privat (economic vorbind) perpetueaza acest egoism.
Asadar, romanii sunt multe lucruri, insa cu siguranta nu sunt fatalisti.
ONmusique.info este un proiect nou cu scop informativ. Ne-am propus să venim cu cele mai noi ştiri din muzică, recenzii de albume, concerte şi, de ce nu, filme, interviuri cu artişti români şi străini. Sustine proiectul ONmusique.info si alatura-te echipei noastre! ONmusique cauta sa-si largeasca echipa formată din oameni cu experienţă, ambiţioşi, talentaţi şi dornici de muncă; asadar, daca doresti sa te alaturi, trimite un e-mail la onmusique@yahoo.com. ONmusique…Pentru ca muzica apartine tuturor! Felicitari pentru blog!Multumesc pentru timpul acordat!Cu stima Dan!