urbanul asa cum il stim. sau cum l-am vrea.

Azi am plâns, furios și neînțeles de nimeni.

Am plâns pentru băiatul din Piazza del Duomo, care stă în fiecare zi acolo și cântă la acordeon pentru un ban în plus, am plâns pentru femeia pe care am văzut-o astăzi stând pe jos și cerșind, mi-ar fi putut fi mamă!!

Am plâns pentru părinții pe care i-am auzit vorbind la telefon cu copiii lor din România și pentru copiii care nu se pot bucura de clipele normale cu părinții!

Am plâns pentru fiecare cuvânt rostit în italiană de românii de aici, care sunt obligați să plece și să se adapteze la un alt „acasă”.

Am plâns pentru fiecare om de aici care nu știe că limba română e o limbă latină!

Am plâns pentru că văd în fiecare zi o Românie tot mai îngenuncheată și români tot mai indiferenți!

Am plâns pentru că suntem egoiști.

Am plâns pentru fiecare umilință pe care românii trebuie să o îndure!

Am plâns pentru că o glumă făcută prietenilor tăi aici înseamnă să îi pui să iasă cu steagul României în piață.

Am plâns pentru că existăm doar din 2007, iar de-atunci ca o paria europeană.

Am plâns pentru că NERUȘINAȚII care ne conduc nu plâng!!

Am plâns pentru că îmi pasă!

Am plâns pentru că nu ne pasă…