urbanul asa cum il stim. sau cum l-am vrea.

6. [13/10/2010] Erasmuși pe biciclete

Octombrie pe-nserat, frig. Mireasma amețitoare a unei petreceri, sufletele pline de speranțe și așteptări. O adunare veselă, îmbibată de fumul țigărilor de toate felurile și de aromele de te miri ce e în pahare. O piață mare, o bucurie și mai mare, multe hohote de râs.

Studenții pe biciclete tăiau aerul rece al serii și depășeau orice obstacol care stătea între ei și visurile lor. Pedalele erau asemenea unor trambuline care să te aducă mai aproape de cer, asemenea accelerației care te duce mai repede la iubita ta, asemenea cafelei care te ține treaz pentru ceva timp în plus pe care să ți-l petreci cu prietenii, asemenea alcoolului care te aduce mai aproape de oamenii din viața ta sau din viețile altora.

Străzile, înguste, pietruite și greu de traversat, atât de frumoase… Pentru că nu reprezintă nimic altceva decât calea spre ceea ce vrei, spre locul în care vrei să ajungi. Limbile, atât de mult – italiana, engleza, spaniola, franceza – și atât de complexe… Un alt mod prin care să vociferezi ceea ce vrei să spui, un mod prin care să te faci auzit și înțeles!
Iar oamenii… Ei, oamenii au fost mereu cel mai frumos mister, ți-au dat cel mai mult de gândit, te-au făcut să te simț cel mai bine sau cel mai rău… Însă ei sunt accesul tău spre frumusețe și spre împlinire: prietenie, iubire, fericire!

5. [10/10/2010] Week 02.

Săptămâna asta am avut un program full. Luni am debutat printr-o petrecere la cineva acasă – nu știu la cine. Am cunoscut mulți studenți de la științe politice – majoritatea era anti-sistem, cu multe probleme la adresa guvernelor, Uniunii Europene, mișcărilor sociale și culturale. Ce m-a deranjat – dintr-un punct de vedere strict personal – e că foarte mulți bat spre marxism (serios vorbind, pe bune?!).

Marți am avut testul de limbă italiană. Mi-am dat seama, cu mare părere de rău, că sunt o nulitate. Rezultatul mi-a confirmat-o , sunt la modestul nivel A1. Totuși, cuvintele urâte le-am învățat deja (sau o parte din ele), așa că procesul de învățare a limbii italiene a început. Mai mult, schimbul cultural e genial ) Spaniolii învață înjurături românești, italienii pe cele spaniole și românii pe cele italiene. Totuși, marți mi-am cumpărat bicicletă.

Miercuri, evident, petrecere în Piazza delle Erbe. Lume multă, băutură și mai multă. Am cunoscut un român care ce credeți că studiază? Științe politice ) Era beat. L-am revăzut apoi joi și sâmbătă, la alte petreceri.

Joi am fost la Erasmus Student Network, în cele din urmă. Și joi seara am fost la Serata Pub. Un mare fâs, dar mulți Erasmuși. Serata Pub a fost, după părerea mea, un eveniment cultural european: toate limbile europene cred că s-au vorbit acolo. A, da. Joi a început facultatea )

Vineri nu am fost la cursuri pentru că nu știu ce materii am. Toate mi se suprapun și e groaznic. Soarta stă împotriva studiilor mele. Trebuie acum să caut fel de fel de opționale care să nu mi se suprapună. Vineri seara – petrecere ) Undeva în afara orașului, am sărbătorit absolvirea unui bun prieten pe care nu am avut plăcerea să îl cunosc.

Sâmbătă – turul Padovei cu ESN. Am aflat că Padova a fost înființată de unul dintre mai marii Troiei, care a reușit să ajungă aici după ce grecii le-au ars cetatea. Și că padovanii sunt grandi dottori (veneziani – grandi signori, paduani – grandi dottori și continuarea nu o mai știu). Seara – Sangria Party în Prato della Valle (a treia cea mai mare piață din Europa). Am cunoscut și mai mulți români, cu care am făcut o subcultură, asemănătoare a celei pe care o au spaniolii, și am înghețat împreună de frig cu paharele de sangria în mâini. Dar a fost frumos, am vorbit română! Am continuat în clubul Le Queen, până când ne-au dat afară. Am luat micul dejun la 6 dimineața și apoi ne-am spus noapte bună!

Astăzi, o altă zi frumoasă în Padova. Se va încheia cu Erasmus Welcome Party, petrecere care va continua, mâine dimineață cu cursul meu de italiană. V-am spus doar că învăț italiană

4. [2/10/2010] Cateva chestiuni…

Ei bine, cred ca mottoul Eramus este “Nicio zi fara alcool!”. Serios vorbind, de cand am ajuns aici, nu a trecut nici macar o zi fara sa beau macar un paharel de alcool: Jaggermeister, limoncello, spritz Aperol-Campari, vin Lambroso. E imposibil sa nu te intalnesti cu cineva care bea si care sa te invite sa bei cu el/ea. M-au surprins fetele din Turcia, care beau mult – si eu care credeam ca nu beau deloc!!

Mai mult decat atat – nicio zi fara paste! Am mancat cel putin cinci tipuri diferite de paste, dar si gniochi, o specialitate cu cartofi si faina, din cate am inteles. Si nicio saptamana fara petreceri )

Erasmus e foarte tare. Concluzie.

3. [30/09/2010] Primele zile in Padova.

A fost un drum lung (metaforic vorbind, drumul a durat doar doua  ore din Bucuresti in Venetia) si uite ca am ajuns si in Padova. Erasmus  e total diferit de orice traiesti sau de tot ce vei putea trai si o spun cu  toata sinceritatea. Ajungi intr-o tara straina si iti dai seama ca nu  reprezinti nimic pentru nimeni de aici. Acasa, unde-i tot ceea ce iti  puteai dori, nu mai e. Asa ca te intrebi ce nu ti-a fost de ajuns in  Bucuresti. De ce mama dracu’ ai avut nevoie de burse in strainatate si  n-ai ramas cu prietenii tai. Si ajungi in camera si te gandesti: aici  trebuie sa stau pentru urmatoarele 5 luni?! Si receptionista nu  vorbeste engleza si tu nu vorbesti italiana. Si trebuie sa strabati toata  cladirea ca sa poti sa iesi sa fumezi o tigara. Si tigarile costa mai bine  de 4 euro. Si sa-ti speli hainele te costa 1.50 euro. Si nu cunosti pe nimeni. Si te intalnesti pe coridor cu cei care stau in aceeasi cladire si toata lumea zice “Ciao!”. Si ii cunosti pe ceilalti Erasmusi care stau in aceeasi resedinta cu tine – sunt imposibil de confundat pentru ca vorbesc atat de multe limbi deodata si gesticuleaza foarte mult. Si de-aici incepe povestea…

2. [21/09/2010] Ce e Erasmus?

Erasmus e un mod de a gandi, inainte de toate. Ai nevoie de curajul de a  pleca, ai nevoie de responsabilitatea de a te descurca, ai nevoie de puterea  de a reusi. Mai mult, ai nevoie de o gandire sanatoasa, care sa iti permita sa  iti faci prieteni din toate colturile Europei. Erasmus e un fenomen cultural  european al carui impact se va simti peste 10, 15 sau 20 de ani, cum spunea  si Stefan Wolff. Suntem generatia Erasmus si datoram Europei ceea ce ne  ofera: perspectivele unei vieti cu mai multi prieteni. Ne ofera sansa sa ne  maturizam si noi trebuie sa aducem Europa la maturitate. Ne da posibilitatea  de a fi studenti europeni si nu doar romani, polonezi sau belgieni. Suntem  ceea ce Erasmus ne face sa fim si asta trebuie sa insemne ceva bun!

1. [12/09/2010] Inainte de Erasmus…